Chișinău, Istoria Chişinăului

Chișinău – 587

Pe 17 iulie sărbătorim 587 de ani de la prima atestare a Chișinăului. Orașul nostru a parcurs o cale lungă de la o mică localitate rurală până la capitala unui stat. Istoria veche a Chișinăului este mai puțin cunoscută decât istoria celorlalte capitale moldovenești.

Vă propunem o serie de curiozități despre istoria veche a orașului nostru drag:

  • Prima mențiune documentară a orașului nostru datează din 17 iulie 1436, când domnii Moldovei Ilie și Ștefan au dat și i-au întărit lui Oancea logofăt pentru credincioasa slujbă mai multe sate de pe Răut, printre care: Procopinți, Macicăuți, Cozărăuți ș.a.
  • Documentul conține informații cu privire la stabilirea hotarelor acestor sate și următorul fragment: …și la Bâc, de cealaltă parte, pe valea ce cade în dreptul Cheșenăului lui Acbaș, la Fântâna, unde este Seliștea Tătărească în dreptul păduricii.
  • Acest document nu ne oferă informații suficiente pentru a putea înțelege exact dacă este vorba despre o așezare rurală, care ar fi aparținut unui oarecare boier Acbaș, despre o construcție sau despre un monument al naturii.
  • Potrivit unei versiuni, toponimul Albișoara provine din sintagma Cheșenăul lui Acbaș sau Fântâna lui Acbaș care s-a transformat în lui Albaș, apoi – Albișoara (în perimetrul Bisericii Măzărache).
  • Prima atestare documentară nu reflectă vârsta exactă a localității. Este posibil că Chișinăul ar fi existat ca sat încă în perioada dominației Hoardei de Aur, în sec. al XIII-lea – XIV-lea.
  • Potrivit unei versiuni,  punctul de plecare în crearea toponimului a servit un izvor din partea locului. Izvor, cişmea, fîntînă arteziană – această semnificaţie ar fi avut-o străvechiul cuvînt românesc chişinău, astăzi dispărut din graiul nostru viu, păstrat doar în toponimie.
  • Denumirii oraşului Chişinău i s-au dat, ce-i drept, şi alte explicaţii: ung. Kis leno leno cel mic, cuman., tăt. Keşene capelă pe mormînt, mausoleu etc. Din lipsa de argumente solide şi dovezi sigure, aceste interpretări etimologice au fost abandonate.
  • A doua mențiune documentară în ordine cronoligică despre Chișinău datează din 1466. Este vorba despre un document de proprietate, ieșit din cancelarea domnească a lui Ștefan cel Mare, prin care Ştefan cel Mare confirmă unchiului său (pe linia mamei) Vlaicu, Pîrcălab de Cetatea Albă, o selişte cu întreaga moşie şi cu moară pe Bîc, la Chişinău, la fîntîna Albişoara, ce s-au cumpărat de la Toader, feciorul lui Fedor, …drept 120 de arginţi tătăreşti.
  • Având în vedere cele menționate anterior, nu este întîmplător faptul că străzii din partea de jos a oraşului, care însoţeşte pe dreapta cursul rîului Bîc, i s-a dat actuala denumire – Albişoara.
  • Boierul Vlaicul, care a intrat în stăpânirea Chișinăului pe la 1466, este fratele mamei lui Ștefan cel Mare – Oltea. Vlaicul a deținut funcții de părcâlab de Cetatea Albă, de Hotin și de Orhei.
  • Zona Chișinăului a fost populată din cele mai vechi timpuri, pe teritoriul municipiului fiind descoperite mai multe urme de așezări vechi din epoca antică și chiar din preistorie.

Bibliografie:

Selectat de Andrei VEREBCEAN, Secția „Memoria Chișinăului”

Leave a comment